N-am mai scris de-un an intreg. Dupa Olimpiadele Comunicarii am fost voluntar la TIFF, am trecut prin sesiunea de vara, m-am inscris la Drept la IFRD, m-am bucurat de vacanta si am trecut si pe acasa. Am inceput anul doi la comnunicare cautandu-mi job si am terminat semestrul lucrand cu jumatate de norma ca si agent de vanzari pentru o companie de telecomunicatii. Acum, merg la scoala cu troleul 4, in fiecare zi, dupa care tot cu el ajung si la munca. Cand termin cu serviciul iau, iar, 4-le din care cobor, probabil, in centru la o cafea sau la o poveste cu Sandra, da’ pana la urma tot cu 4 ajung acasa. Incep, din nou, sa scriu (si) maine.
Insomnia
Mic anunt! Ma mut, pentru o perioada, in Insomnia PUB…asta pentru ca nu am timp pentru ambele bloguri, deocamdata. Dupa ce rezolv cumva si criza asta de timp voi reveni 
).
chiusss,
ICE
S-a ridicat cortina
Tatatatammmmm! …We bond! Se pare ca timpul si-a spus cuvatul in echipa noastra. Am mai imbatranit 2 zile si ne apropiem cu pasi repezi de deadline-ul pentru preselectia de la Olimpiadele Comunicarii dar, spun eu, ca suntem pe drumul cel bun. It begins to feel like We Rock!
hepi hippie weekend,
ICE
Un fel de teatru
Ma tot intalnesc cu echipa sa lucram la tema de preselectie pentru OC (by the way, echipa se numeste INSOMNIA si, nu, inca nu are blog…). Desi ne-am adunat de cateva ori, ceva, inca, nu pushca. Am, poate, o idee preconceputa despre cum ar trebui sa se miste treaba. In liceu am facut teatru si pe langa asta multe proiecte. De fiecare data cand se forma o echipa noua ne adunam de cateva ori sa ne cunoastem, sa ne distram, sa vedem cine, de-a cui este. Fiecare trupa din care am facut parte a insemnat ceva foarte special, tocmai pentru ca ne puneam sufletul pe tava si pe durata intalnirilor de lucru eram ACOLO zi si noapte chiar daca nu ne intalneam decat de 3-4 ori pe saptamana. De fiecare data, nu stiu cum, ajungeam sa fim confidenti de sezon unii cu ceilalti si, chiar daca in momentul in care se termina proiectul aproape ca rupeam legatura, intotdeauna a ramas un ceva mare si tare(vorba unei foste colege) care sa ne lege. Acum…..sunt un pic cam dezamagita. Credeam ca 3 fete si doi baieti o sa formeze o gashca tare dar, din pacate formeaza pana acum un grup de lucru anost impartit intre 3 facultati, 3 cartiere, fumatori si nefumatori si multe aletele. Vad ca vine din partea fiecaruia cate o idee de sudare a echipei, cu toate astea inca nu vad nimic concret. Cel mai nasol e ca membrii echipei sunt,fiecare in parte, oameni faini(cum am spune aici la Cluj) care inca nu se prea cunosc intre ei. Avem o fata desteapta, una serioasa si una blonda; un baiat subtil si unul destul de franc. Daca privesc un pic de la distanta toata adunatura asta de oameni am doua optiuni: sa cred ca pana la urma o sa se lege cumva si o sa aiba succes sau sa cred ca o sa se faca de kk.
Astept sa vina maine, sa facem inca o intalnire de lucru si sa vedem…
Blonda,
ICE
The OC
Ma uitam eu azi la statisticile tanarului meu blog si constat ca a dat lumea navala pe aici, si nu te ori unde, exact de pe site-ul Olimpiadelor Comunicarii. Well, Salut! dragi, viitori adversari (cei care participa la Comunicare Institutionala), sper sa auzim cat mai mult unii de altii.
LOVE,
ICE
Popoviciu si Teoria Conspiratiei
Am vrut sa ma uit la Minunata Emisiune dar, de data asta, nu a fost prea minunata. M-am uitat la o parte din Sinteza Zile pentru ca era un clip pe videonews cu Badea si Boc da’ Popoviciu asta, cu sapca, agendele si milioanele lui de dolari, m-au facut sa inchid totate emisiunile si site-urile de stiri. Pe toate gardurile il gasesti pe Base, pe EBAMA si restu haita de milionari in dolari care umbla dupa fundu’ tuturor partidelor posibile. Oricum pulimea nu intelege absolut nimic din ce spun prezentatorii si analistii astia la TV, pot sa titreze si sa puna si burtiere roz cu Teoria Conspiratiei ca tot nu o sa inteleaga. Oamenilor de rand le place sa se uite seara la emisiuni de genul In Gura Presei sau Sinteza Zile doar ca sa aiba ce discuta in metrou cu tipul care foarte interesat fiind de subiect le scoate portofelele din genti si buzunare. Da nu-i rau, macar profita si un om de rand de pe urma lor.:)))
noapte buna,
ICE
Ne-am intalnit! Ne-am intalnit!
S-a terminat, s-a terminat…si de data asta imi miroase bine.
De cateva saptamani vorbesc cu S. despre Olimpiadele Comunicarii. Am tot intrebat in stanga si in dreapta, cine vrea?, cine poate?….O. s-a aratat foarte interesata-asa am ajuns sa fim trei.Dar, asta s-a intamplat acum 2 saptamani si de atunci mai nimic . Ieri, insa, s-a intamplat minunea . Am terminat de “sondat terenul” si am stabilit cine e in si cine e out sezonul asta. Si…trebuie sa remarc ca anul asta se poarta baietii destepti. Noi am ales 2 dintre ei. Azi ne-am si intalnit! Am stat vreo 2 ore la cafea, am facut programul pe urmatoarele saptamani si am schimbat id-urile de mess. Am ramas cu impresia ca ne-am chinuit bine(S. , O. , si eu) si ca o sa faca ceva pui echipa asta. Totusi, nu zic hop pana n-am sarit…ca, cica, aduce ghinion.
Mai multe despre echipa si Olimpiadele Comunicarii o sa aflati de pe blogul echipei, de indata ce wordpress-ul o sa il adopte si pe el, ca’ inca e in stadiul de embrion.
yours,
ICE
Make me a Supermodel US
Imi place sa ma uit la diferite show-uri, binenteles pe net. Tocmai am terminat de vizionat Make me a Supermodel US, editia de anul trecut. Unele atutudini, tipic americane, mi s-au parut duse la extrem in productia asta dar, ce a meritat tot timpul a fost competitia dintre cei 14 participanti. Mi-am amintit de Tabara de Jurnalism de la Sovata din 2007(locul in care mi-am dat seama ca, chiar daca imi place sa fiu buna cu toata lumea, cand vine vorba de ceva ce imi doresc sunt chiar o scorpie 
) . Toti eram in aceeasi casa, prieteni si in acelasi timp dusmani. Ne doream acelasi lucru si totusi ne implicam emotional in relatii cu adversarii nostrii. Sa nu mai spun ca erau chiar cativa dintre prietenii mei dinaite de tabara in echipele adverse si eu aveam in echipa mea persoane pe care nu le inghiteam de nici o culoare. E foarte interesant sa privesti asa, dinafara cum oameni care impart bucatele din viata lor intro zi, in urmatoarea se calca in picioare. Si, eu fac de cele mai multe ori asta. E adevarat, am o lista de persoane in fata carora as da inapoi de la anumite gesturi care ar trebui sa-mi satisfaca mie si numai mie orgoliul dar, in rest, cum zicea cineva drag mie: cine sa se gandeasca la tine, daca tu nu te gandesti?
Cine se culca cu Badea…
Eu una, recunosc, ma culc cu Badea de duminica pana joi. Sunt zile in care ma enerveaza si dupa 30 de minute ii dau peste gura inchizand pagina de web, dar de obicei rezist 55 de minute, minus publicitatea peste care, din fericire, browserul ma lasa sa o scot din program.
Din cate aud pe unde merg majoritatea studentilor fac acelasi lucru. Daca nu se uita pe net, se uita la TV-live sau in reluare, posibilitati sunt destule. Ceea ce e cel mai enervant la toata Badea-tizarea asta e ca sunt unii care nu doar sustin ideiile, de altfel corecte, pe care producatorul de impartaseste in “minunata emisiune” , ci le reproduc cuvant cu cuvant, chiar si fara sa stie ce inseamna unele cuvinte. Am asitat azi la o discutie inimaginabil de tampita in care doua dintre colegele mele reproduceau fragmete din emisiunea de joi seara. Tema discutiei era creditul de la FMI. Cel mai tare a fost momentul in care, din plictiseala, am intrebat-o pe una dintre ele ce ar propune ea in locul unui imprumut de la FONDUL MONETAR INTERNATOINAL. Ma asteptam la o parere, sau macar la o replica data de Badea in emisiune, ca doar au fost destule dar, dupa aproximativ 5 minute in care am stat si le-am ascultat pe cele doua vorbind despre FMI , am avut parte de un raspuns soc: “Noi discutam despre imprumutul de la FMI nu despre Fondul Monetar International!”
Nici nu mai are rost sa povestesc despre cat de tare m-a pufnit rasul, pe mine, blonda…
Primul maine
E deja maine! Da, ma tin de cuvant si scriu si azi. Asta e primul post, defapt. 
inca sunt pierduta in spatiul virtual asa ca nu va asteptati la prea multa culoare, smecherii sclipitoare sau alte accesorii la text. Trebuie sa mai treaca un pic de timp. Si… desi am un respect deosebit pentru gramatica, nu obisnuiesc sa pun diacritice.
Who am I?
Sunt o FATA! deschisa, optimista convinsa, miloasa, rea, incapatanata, razbunatoare, iubitoare, prietenoasa si…. trebuie sa recunosc…aiurita. Imi place viata asa cum e ea, imi place sa critic si sa apreciez oamenii. Am tot felul de teorii cu privire la persoanele care ma inconjoara si imi place sa comentez tot ce imi trece pe sub nas. Cel mai mult timp il petrec “la cafea” , pe net, in fata oglinzii sau la biblioteca. Deocamdata sunt studenta la comunicare la UBB dar Muresul si Bucurestiul fac parte din viata mea la fel de mult ca si Clujul.
Azi sunt in Bucuresti. Maine merg in Cluj.
Ne vedem maine.
